În rezervația Balta Amara, vegetația acvatică este caracteristică lacurilor cu ape uşor salmastre din zona de câmpie, la care volumul de apă variază mult în funcţie de condiţiile climatice, alternând dintr-una halofilă într-una palustră, în funcție de anotimp și de nivelul luciului de apă existent.

Conditiile oferite de această rezervatie, cantitatea mare de pește și prezența unei insule de stuf de peste 200 ha în mijlocul bălții duc la o prezență masivă a avifaunei aflate în cautare de hrană și adăpost, inclusiv pentru cuibărire.

Astfel, varietatea de habitate întâlnite în rezervație, completate de vegetația specifică – stufării, pâlcuri de copaci, tufișuri, la care se adaugă peștele, ca hrană de baza a multora dintre păsări, sunt condiții care fac din balta Amara o gazdaă anuală, sezonieră sau de etapă, ce asigură un mediu de viață prielnic pentru peste 100 de specii din aceasta categorie, multe fiind vulnerabile sau periclitate la nivel internațional.

La fel ca în alte areale cu caracter piscicol, aici se pot întâlni specii cuibăritoare pe vegetație natantă (chirighița cu obraji albi, corcodelul cu gât roșu), specii cuibăritoare în stufărișuri (lișița, corcodelul mare, stârcul roșu, lopătarul, țigănușul, pelicanul comun, pelicanul creț, egreta mică, cormoranul mare, pescărușul argintiu), specii cuibăritoare în copaci și arbuști plantați sau crescuți (cormoranul mic), specii cuibăritoare pe sol (nagâțul), specii limicole care cuibăresc pe insulițe (pescăruși, rațe).

Acestora li se alătură specii migratoare care cuibăresc sau/ și se hrănesc și se odihnesc în areale piscicole. Dintre oaspeții de vară sau de iarnă (gâște, rațe, lișițe) care preferă astfel de areale, amintim eretele vânăt și gâsca cu gât roșu, specie strict protejată, ameninţată cu dispariţia la nivel global.

Cele peste 100 de specii de păsări au o prezență care depinde foarte mult de condițiile meteo, de nivelul apei în lac, dar și de prezența, respectiv de variația hranei specifice acestor viețuitoare.

În același timp, Balta Amara este un loc favorabil pentru creșterea peștelui și pescuit, activități tradiționale în zonă.

Număr de exemplare observate pe lacul Amara în perioada 1969-2016

În arealul bălții, în 1970 a avut loc un fenomen mai rar întâlnit: principala sursă de apă -râul Buzău, care asigura nivelul optim al lacului (permanent afectat de seceta și evaporația intense), și-a schimbat în mod natural cursul, deplasându-se de la circa 500 de metri la câțiva km depărtare de rezervație. Pierderea principalei surse de apa a dus la intensificarea fenomenului de colmatare și la modificări ale chimismului apei, cu urmări negative asupra viețuitoarelor din viitoarea rezervație Amara.

Lucrurile au început sa revină la normal începând cu 2011, când Asociația Maximilian Buzău (AMB), împreună cu firma care practică activitatea de acvacultura în lac, a dat în funcțiune o stație de alimentare cu apă pe malul râului Buzău. Prin cele 3 pompe și circa 14 km de conductă subterană se asigura transportul a circa 500 mii mc de apă lunar, într-un bazin de denisipare și filtrare naturală. Din bazin, în mod gravitațional, printr-un canal, apa ajunge în lacul-rezervație Balta Amara.

De remarcat că firma care exploatează Amenajarea Piscicolă Amara (formată din lacul-rezervație-crescătorie și pepiniera pentru obținerea puietului de crap) a implementat două proiecte cu fonduri europene, având drept scop desfășurarea unei acvaculturi care utilizează metode ce nu periclitează viața păsărilor sălbatice și care să se armonizeze cu obiectivele Asociației Maximilian de ocrotire şi păstrarea a valorilor naturale ale acestei zone: proiectul “Acvacultura în sit Natura 2000 – Amenajarea Piscicolă Amara” (2010-2015) și proiectul “Trecerea la acvacultura ecologică în Amenajarea Piscicolă Amara, județul Buzău” (2011-2018).

Amintim totodată faptul că în SCI0005, pe teritoriul UAT Balta Albă, în apropierea rezervației Balta Amara, respectiv între satele Amara și Stăvărăști, la inițiativa Consiliului Local Balta Albă, s-a înființat o platformă de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd.

Scăderea masivă din ultimele decenii a producției de pește din acest areal (ca de altfel din toată zona de est și sud-est a Europei), precum și o serie întreagă de schimbări produse prin intervenția omului în mediul natural al zonei de sud-est a României – în special desecarea și trecerea la agricultură în Balta Brăilei și Ialomiței – au perturbat migrația păsărilor determinând o creștere puternică a afluenței acestora spre bălțile și lacurile adiacente râurilor interioare, mai ales către amenajările piscicole populate, care, treptat, au devenit zone de refugiu și de nutriție. În momentul în care, între 1986 și 1993, resursele piscicole au disparut pe rând din lacurile Balta Albă, Ianca, Movila Miresii, Maxineni, Costeiu, Ciulnița, Jirlău etc, concentrarea păsărilor s-a făcut către crescătoria – și totodată rezervația naturală – Amara.